Din Sfânta Vineri a Prohodului la Cealaltă Sfântă Vineri a Izvorului Tămăduirii

Viața parohiei Aprilie 17, 2015

În Săptămâna Mare urcăm drumul Golgotei cu Mântuitorul în osteneala rugăciunii, a privegherii și a metaniilor la sfintele slujbe ale deniilor. Toate zilele sunt o probă a credinței noastre și dovadă a dragostei, căci suntem invitați și noi, alături de Apostoli, să ne petrecem timpul cu Mântuitorul în grădina Ghetsimani, la ceas de rugăciune.

În Joia Mare primim cel mai de preț odor: Testamentul Euharistiei, „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea!” ce trebuie transpus în practică de noi în jertfa sfintei Liturghii. E ziua când, cu lacrimi pe obraji, parcurgem în textul sfintei evanghelii întreaga istorie a umilinței îndurate de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, căci Dumnezeu se face om, ca omul să se îndumnezeiască. E clipa când Crucea ne dezvăluie capătul de drum al ostenelilor noastre, căci prin Cruce vine bucurie la toată lumea. 

În Vinerea Mare plângem Răstignirea Lui în slujba Prohodului, apoi purtăm trupul Său răstignit (Sf. Aer) în jurul bisericii, semn că ne-am legat cu toții viața de Bunul Dumnezeu, ne-am pus nădejdea în purtarea Sa de grijă mântuitoare. La căpătâiul Crucii, pe locul Căpățânii, sabie trece prin inima Maicii Domnului ce-și plânge Fiul. Crucea de viață făcătoare bate la porțile iadului. Minune: Sfânta Lumină dumnezeiască irumpe pe fața întregului pământ.

În noaptea Învierii purtăm lumini în mână, cu sufletul curat, când clopotele sună, mărturisim cu toții: Hristos a înviat! Credincioșii, făclii de credință, își dăruiesc unii altora lumina bucuriei, iertării, milei și nădejdii.

… și vine Cealaltă Vineri: izvor de tămăduire și doctorie se pune pe rănile sufletului nostru. Maica Domnului devine izvor de bucurie și binecuvântare, căci ea e noua Evă, prin care ni de deschide calea mântuirii. Râuri de apă vie țâșnesc din coasta Mântuitorului. O altă minune ni se vestește: e ploaia Sfântului Duh ce vine și sfințește întreaga creatură. Cu toții devenim fii ai lui Dumnezeu prin stropirea și gustarea din sfințenia apei binecuvântate, iar suferința și întristarea aproapelui nostru o alinăm prin prinos de milostenie. Și dacă mai rămâne cineva întrebător, mirat sau îngândurat, ne risipește temerile și ne încredințează pe deplin Apostolul Toma de prezența lui Dumnezeu aici, în mijlocul nostru, prin mărturia sa: Domnul Meu și Dumnezeul Meu!”.

Hristos a înviat!